VERSET DE MEMORAT: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.“ (Isaia 1:18)
Isaia, fiul lui Amoţ a fost crescut în cercuri aristocrate din ţara lui Iuda şi a slujit în timpul domniilor a cinci împăraţi: Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia. Isaia a fost chemat să devină profet în jurul anului 740 î.Cr., anul în care Ozia a decedat. Ultima sa slujire consemnată a fost în anul 701 î.Cr., deşi majoritatea părţii Isaia 40-66 a fost scrisă în timpul domniei lui Manase înainte de martiriul lui Isaia în anul 680 î.Cr.
Isaia este considerat a fi cel mai literar dintre profeţii care au scris. El a încorporat cuvinte-imagini vii în profeţiile sale. Scrierile lui Isaia conţin atât proză cât şi poezie, iar frumuseţea cuvintelor sale a fost o inspiraţie de-a lungul secolelor. Primul mesaj al lui Isaia a fost pentru Iuda, deşi el a scris de asemenea şi pentru Regatul de Nord al lui Israel, care a fost dus în robie în timpul slujirii sale ca profet. Isaia a mai direcţionat de asemenea o parte a profeţiei sale către naţiunile care împrejmuiau atât Israelul cât şi Iuda la vremea aceea.
Punctul principal al scrierii lui Isaia în capitolele 1-12 a fost de a aduce la cunoştinţă judecata şi de a-i chema pe locuitorii din Iuda şi Israel înapoi la Dumnezeu. În capitolul 6, Isaia descrie chemarea sa personală. Apoi, în capitolele 7-11, el îl prevesteşte pe Mesia şi imploră poporul să se întoarcă la mântuire şi la sfinţenie. Isaia a făgăduit o vreme de restaurare pentru poporul evreu şi de asemenea un timp de pace pentru omenire într-un viitor îndepărtat.
Împăratul Ahaz al lui Iuda (cap.7) a fost informat că Reţin, împăratul Siriei s-a unit cu Israel ca să atace pe Iuda în anul 734 î.Cr. Isaia a fost instruit de Dumnezeu să meargă cu Şear-Iaşub (fiul său al cărui nume însemna „o rămăşiţă se va întoarce“ – o aducere aminte a îndurării lui Dumnezeu) să-l întâlnească pe împăratul Ahaz. Ei trebuiau să se întâlnească cu împăratul „la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului“ Canalul de apă al iazului de sus se referă la Izvorul Ghiton, care era la răsărit de Ierusalim şi era sursa principală de apă a oraşului. Ogorul înălbitorului era folosit pentru a aşterne hainele confecţionate din lână proaspătă sau alte articole de îmbrăcăminte pentru a se usca şi a se albi la soare.
Când Isaia şi fiul său s-au întâlnit cu împăratul Ahaz, profetul i-a spus lui Ahaz că Dumnezeu nu va îngădui ca Iuda să fie dus în robie chiar în vremea aceea. Cu toate că ţinutul lui Iuda a fost atacat după aceea în timpul slujirii lui Isaia, poporul nu a fost dus în capitivitate în timpul vieţii lui Isaia.
După cum se întâmplă adeseori, poporul a respins mesajul de mustrare şi judecată a lui Isaia, iar tradiţia ne spune că Isaia a suferit moarte de martir prin mâna lui Manase, împăratul lui Iuda în anul 680 î.Cr.
1. Slujirea lui Isaia a constat în mare măsură în aducerea la cunoştinţă a judecăţii pentru păcatele comise de Iuda şi Israel şi efortul de a lămuri poporul să se pocăiască. Cum determină acest fapt o paralelă în ziua de astăzi?
Societatea noastră este mult similară societăţii din vremea lui Isaia. Dumnezeu le-a dat naţiunilor lui Iuda şi Israel prosperitate, iar oamenii au devenit mulţumiţi de sine şi au uitat de sursa binecuvântărilor lor. Ei au căzut în păcat şi au ignorat pledoaria lui Isaia de a se pocăi. Astăzi, lumea noastră a uitat în mare măsură de Dumnezeu, păcatul este agresiv şi pare a exista o mult prea mică grijă faţă de avertizările din Biblie.
Discutaţi cu clasa dvs. modalităţile prin care noi, în calitate de creştini, am putea să lăsăm ca binecuvântările noastre materiale să intervină între noi şi Dumnezeu. Deşi s-ar putea ca să nu cădem imediat în comiterea păcatelor grave şi a practicilor păgâne ale lui Iuda şi Israel din vremea lui Isaia, totuşi, s-ar putea să lăsăm ca dragostea lui Dumnezeu să ne scape printre degete prin faptul că urmărim confortul sau că neglijăm lucruri precum frecventarea bisericii, rugăciunile zilnice şi lucrul Domnului. Am putea să ajungem în situaţia de a lăsa ca plăcerile, distracţia sau cariera să ne ocupe prea mult din timpul şi atenţia noastră. Urmarea ar fi să alegem modalităţile care ne pot păzi de astfel de situaţii, pentru ca ele să nu ni se întâmple.
2. Unul dintre păcatele prin care Iuda l-a întristat pe Dumnezeu a fost lipsa de îndurare a poporului faţă de săraci, orfani şi văduve (Isaia 1:23; 10:2). Prin ce modalităţi putem să arătăm bunătate celor aflaţi în nevoi?
Trebuie să avem un spirit generos. Trebuie să avem ochii deschişi pentru cei care s-ar putea să fie în nevoi, mai ales de cei din trupul lui Cristos. Înţelepciunea şi rugăciunea trebuie să însoţească orice dar financiar, însă este posibil ca generozitatea noastră să nu includă întotdeauna bani. O sacoşă cu mâncare sau cu îmbrăcăminte care a rămas mică de copiii noştri, pot să constituie un lucru corespunzător. De asemenea, o mână de ajutor în jurul casei sau în grădină poate să răspundă nevoilor unei persoane vârstnice sau unei persoane bolnave. S-ar putea ca clasa dvs. să aibă câteva sugestii bune legate de modul în care putem să dăm dovadă de bunătate. Unii poate că ar fi în stare să relateze un exmplu din propria lor experienţă când generozitatea cuiva a întâmpinat o nevoie acută.
3. Dumnezeu s-a mâniat din cauza păcatului idolatriei care exista atât în Israel, cât şi în Iuda, şi l-a călăuzit pe Isaia să dea detalii despre împăratul Asiriei, care se încredea în propria lui putere (Isaia 10:10-15). De ce este Dumnezeu atât de nemulţumit când oamenii pun orice altceva înaintea Lui în vieţile lor?
Dumnezeu vrea să fie primul, ori a pune orice altceva înaintea lui Dumnezeu înseamnă, de fapt, a avea un idol în vieţile noastre. Nu există nicio diferenţă între a face un idol din lemn sau din metal şi faptul de a te încrede în propriile tale abilităţi pentru a avea succes. Dumnezeu ne-a dat tuturor chip, viaţă şi suflare, iar orice abilitate pe care o avem provine de la El. A ne închina la noi înşine, ceea ce este tendinţa umanistă astăzi în lume, înseamnă idolatrie în ochii lui Dumnezeu. Puteţi să discutaţi cu clasa dvs. despre alte forme de idolatrie prin care cineva ar putea să fie ispitit.
4. Poporul lui Iuda a făcut din religie un spectacol, dar inimile lor erau departe de a dori să-l mulţumească şi să-l asculte pe Domnul (Isaia 1:11-18). Dumnezeu a insistat ca poporul lui Iuda să vină la El cu pocăinţă. Cum am putea să ajungem absorbiţi de activităţile şi de lucrările noastre pentru Domnul şi totuşi să ne lipsească deplina binecuvântare a lui Dumnezeu în vieţile noastre?
Am putea să fim atât de ocupaţi, chiar cu lucruri bune, încât să uităm a ne face timp de a fi sfinţi. Neglijarea citirii Cuvântului lui Dumnezeu, petrecerea unui timp mai scurt în rugăciuni semnificative şi nebăgarea în seamă a cercetărilor făcute de Duhul Sfânt pot să provoace o răcire a inimilor noastre, şi totuşi, oamenii s-ar putea să se simtă neprihăniţi prin faptele lor bune. Poate că doriţi ca clasa dvs. să discute modalitatea de a evita lucrul acesta.
5. Ce bucurie răsună în versetele care vorbesc despre Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu al mântuirii! În ce fel am putea să scoatem apă din fântânile mântuirii?
Când suntem mântuiţi, ni se dă Apă Vie. Datorită acestui lucru nu vom mai înseta vreodată. Fântâna aceea curge veşnic, este întotdeauna disponibilă, iar Sursa nu va seca niciodată. Dumnezeu asigură tărie şi biruinţă pentru fiecare încercare, iar când ne simţim puţin uscaţi sau trişti, există sursă abundentă de înviorare din care putem să scoatem Apa Vie. Discutaţi despre unele dintre aceste surse de înviorare precum: făgăduinţele lui Dumnezeu, a lua contact cu Dumnezeu prin rugăciune, inspiraţia dată de o cântare inspirată din Evanghelie sau încurajarea venită de la alţi fraţi creştini.
6. Ca rezultat al vedeniei avute cu privire la slava lui Dumnezeu, Isaia a fost inspirat să proclame sfinţenia Celui Preaînalt (Isaia 6:3-8). Datorită sfinţeniei lui Dumnezeu, Isaia a fost pur şi simplu cuprins de veneraţie (groază îmbinată cu respect – n. trad.), de umilinţă şi de necesitatea unei sfinţenii profunde pentru el însuşi. Ce anume i-a făcut unul dintre serafimi lui Isaia? Care a fost semnificaţia acelui fapt?
Serafimul a luat un cărbune aprins de pe altar şi a atins buzele lui Isaia, zicând: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!“ Faptul acesta a semnificat o experienţă a sfinţirii. A fost un act de sfinţire deplină. După aceea era Isaia gata pentru a fi trimis de Domnul. Dumnezeu a întrebat: „Pe cine să trimit...?“ Isaia a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!“
Este bine să ne cercetăm inimile. Suntem gata de slujire? Există ceva în vieţile noastre care ne împiedică spiritual? Suntem noi sfinţi înaintea Domnului? Isaia şi-a văzut nevoia şi a acţionat conform ei. Aşadar, să-l recunoaştem şi să-l onorăm pe Dumnezeul nostru Cel Sfânt şi să fim părtaşi acelei sfinţenii.
7. Printre scrierile lui Isaia există profeţii minunate ale venirii lui Mesia (Isaia 7:14; 9:2; 9:6-7; 11:1-5). Înşiraţi patru dintre aceste profeţii.
* „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.“ (Isaia 7:14). Profeţie împlinită: Matei 1:23.
* „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină…“ (Isaia 9:2). Profeţie împlinită: Ioan 1:4-9.
* „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat…“ (Isaia 9:6,7). Profeţie împlinită: Luca 2:11 şi în alte locuri.
* „Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.“ (Isaia 11:1-5). Profeţie împlinită: Apocalipsa 5:5 şi în alte locuri.
8. În scrierile lui Isaia, Dumnezeu a promis restaurarea poporului. În viitorul apropiat va fi o întoarcere din robie şi o restaurare (Isaia 1:26-27; 10:20-25, 27; 11:11-16). De asemenea, a fost şi o prezicere a păcii de o mie de ani, care va avea loc la vremea sfârşitului (Isaia 11:6-10). Fără îndoială, unele dintre aceste versete fac referire la mai mult decât un singur segment de timp. Dumnezeu este un Dumnezeu al restaurărilor. El a făgăduit să dreagă vieţile distruse, duhurile zdrobite, inimile frânte şi familiile distruse. Care sunt unele dintre lucrurile „distruse“ din viaţa voastră pe care Domnul le-a restaurat şi le-a făcut întregi cum erau?
Acesta ar fi un moment prielnic ca studenţii să împărtăşească exemple de restaurare din propriile lor vieţi.
Dumnezeu l-a folosit pe Isaia pentru a aduce la cunoştinţă judecata pentru păcate, mântuirea prin pocăinţă, sfinţirea, o lucrare de curăţire, pe Mesia cel făgăduit, precum şi restaurarea celui exilat.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}