VERSET DE MEMORAT: „Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.“ (Iona 3:10)
Slujirea lui Iona a avut loc în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (793-753 î.Cr.). Se poate ca Iona să fi fost unul dintre profeţii tineri ai şcolii care este menţionată la 2 Împăraţi 2:3. Iona a profeţit că Ieroboam al II-lea avea să aibă succes în extinderea graniţelor lui Israel în sensul revenirii la graniţele existente în zilele lui Solomon. (A se vedea 2 Împ. 14:23-25) În vremea aceasta Israelul a fost prosper şi se bucura în mare parte de pace.
Ninive era o localitate mare, cea mai mare din zona respectivă. În ultimul verset al cărţii, Dumnezeu îi răspunde unei întrebări retorice a lui Iona. „Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!“ Versetul acesta indică mărimea cetăţii Ninive. Cu alte cuvinte cetatea avea 120.000 de copii, ceea ce foarte probabil însemna că populaţia era aproape un milion de locuitori. Ninive era capitala Imperiului Asirian, care era cel mai de temut duşman al lui Israel la vremea aceea.
Asirienii erau de temut din cauza cruzimii lor. Adeseori, ei trăgeau de vii victimile în ţeapă, omorau sugarii şi copilaşii, pentru ca să nu trebuiască să le poarte de grijă. Cu o sută de ani mai târziu, profetul Naum a spus că Ninive era vinovată de: „planuri împotriva Domnului“ (Naum 1:9), exploatarea celor lipsiţi de ajutor (Naum 2:12), cruzime în război (Naum 2:12-13), idolatrie, prostituţie şi vrăjitorie (Naum 3:4).
Ca profet al lui Iehova, Iona a ştiut că judecata lui Dumnezeu avea să vină peste israeliţi dacă urmau exemplul păgân al lui Ieroboam. Poate că Iona şi-a dat seama că asirienii aveau să fie mijlocul de înfăptuire a acelei judecăţi. Fără îndoială că Iona i-a iubit pe oamenii poporului din care făcea şi el parte cu aceeaşi intensitate cu care suferea din cauza cruzimii asirienilor idolatri.
Unii istorici cred că stilul de scriere la persoana a treia, folosit în alcătuirea cărţii lui Iona, este un indiciu al faptului că ea a fost scrisă după pocăinţa cetăţii Ninive. După ce Iona şi-a dat seama de greşeala pe care a făcut-o, pentru că s-a supărat pe Dumnezeu, poate că a revenit şi a consemnat relatarea.
În Biblie se face de câteva ori referire la tragerea la sorţi. Faptul acesta era mult asemănător alegerii de beţişoare şi era destinat a stabili voinţa sau îndrumarea zeilor. Uneori, israeliţii de asemenea trăgeau la sorţi ca metodă de a afla voia lui Dumnezeu. Corăbierii care au călătorit cu Iona au tras la sorţi pentru a afla răufăcătorul care a determinat apariţia furtunii şi care le-a pus viaţa în primejdie. Evident, Dumnezeu a folosit sorţul pentru a indica vina lui Iona.
Cartea lui Iona este o amplă ilustraţie a îndurării lui Dumnezeu şi a dorinţei ca niciunul să nu piară. Răspunsul oamenilor din Ninive este remarcabil, întrucât membri ai tuturor straturilor sociale au ales să se pocăiască.
1. Ştim că Ninive a fost cel mai mare oraş al epocii respective. Ce probleme inerente apar la evanghelizarea unei localităţi mari?
În cazul lui Iona, doar răspândirea Cuvântului deja era o provocare. Nu existau mijloace de informare în masă care să-l ajute, deşi cuvântul rostit cu gura, fără îndoială, funcţiona cu eficienţă. Zona metropolitană mai mare a Ninivei era de aproximativ 90 de km. Iona a călătorit prin oraş timp de trei zile.
Astăzi, multe metode evanghelistice sunt la dispoziţie, iar răspândirea informaţiei şi călătoriile se fac cu rapiditate. Totuşi, provocările şi problemele încă există când se fac evanghelizări. Solicitaţi-le studenţilor dvs. să menţioneze unele dintre aceste probleme. Răspunsurile lor pot să includă: efortul de a-i face pe oameni să ia seama, faptul de a le atinge mai degrabă inima nu doar mintea, astfel încât ei să răspundă, etc. Mărturisirea de la om la om continuă să fie una dintre cele mai eficiente metode de răspândire a Evangheliei. S-ar putea ca studenţii dvs. să dorească a împărtăşi unele experienţe legate de mărturie.
2. Prin ce modalităţi este evidenţiată îndurarea lui Dumnezeu în relatarea cu privire la Iona?
Când Iona a refuzat să împlinească porunca lui Dumnezeu şi s-a îmbarcat pe o corabie spre Tars, Dumnezeu ar fi putut să răstoarne corabia şi să-l distrugă pe Iona şi pe toţi cei de la bord. În schimb, Dumnezeu i-a acordat lui Iona o şansă de a-şi reexamina decizia.
Dumnezeu a avut îndurare de corăbierii păgâni prin faptul că le-a permis să identifice persoana vinovată şi totodată să mărturisească despre puterea lui Dumnezeu de a linişti furtuna într-o clipită.
Lui Iona îndurarea i-a fost acordată atunci când a strigat din pântecele peştelui.
Deşi Dumnezeu a avut intenţia de a distruge cetatea Ninive, îndurarea Lui s-a prelungit când ninivenii s-au pocăit de păcatele lor. Capitolul 3 se încheie cu următoarea declaraţie: „Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.“
3. În Iona 2:9, profetul face referire la nişte juruinţe pe care le-a făcut. Ce juruinţe credeţi că ar fi fost?
Nu se precizează ce juruinţe specifice a făcut Iona. Ca profet al lui Dumnezeu, Iona ar fi trebuit să se consacre împlinirii poruncii lui Dumnezeu. În esenţă ar fi putut să fie juruinţe între el şi Dumnezeu, un angajament clar de a înfăptui ceea ce a dorit Dumnezeu. Îmbarcându-se pe corabie spre Tars, Iona fugea de Dumnezeu şi de munca pe care Dumnezeu o avea pentru el.
Acesta ar putea să fie un prilej de a discuta despre precauţia referitoare la juruinţe. Dumnezeu veghează pentru a vedea dacă vom împlini juruinţele şi tocmai de aceea trebuie să avem o grijă deosebită când facem vreo juruinţă. Consacrarea este diferită de o juruinţă pentru că este o dorinţă de a împlini orice ne cere Dumnezeu, fără a face un angajament de a da curs unei anumite acţiuni.
4. Cum a răspuns împăratul din Ninive şi supuşii acestuia la mesajul lui Iona?
Când împăratul şi locuitorii din Ninive au auzit de planul de judecată al lui Dumnezeu, imediat şi-au scos hainele şi s-au acoperit cu saci, au şezut pe cenuşă, au postit şi au plâns înaintea lui Dumnezeu, pocăindu-se de faptele şi căile lor rele. Este interesant de remarcat faptul că poporul din Ninive era o naţiune păgână, dar se pare că în minţile lor nici nu se punea problema că judecata nu va veni. Deşi ei se închinau la alţi dumnezei, ei au luat imediat în serios mesajul lui Iona şi s-au pocăit.
Întrebaţi clasa dvs. care ar putea să fie semnele adevăratei pocăinţe astăzi? Semnele respective ale pocăinţei s-ar putea să nu includă acoperirea cu saci, respectiv şezutul pe cenuşă. Răspunsurile studenţilor dvs. s-ar putea să includă o silă faţă de păcatele comise, lacrimi de tristeţe, un strigăt către Dumnezeu pentru iertare, etc.
5. Care sunt cele şase împrejurări pe care Dumnezeu le-a orchestrat în Cartea lui Iona?
1) O puternică furtună care a lovit corabia în care se afla Iona în drum spre Tars.
2) Un peşte mare l-a înghiţit pe Iona imediat ce acesta a fost aruncat peste marginea corabiei.
3) La vremea stabilită de Dumnezeu, peştele l-a scuipat pe Iona pe pământ.
4) Un curcubete a crescut peste Iona ca să-i ţină umbră.
5) Un vierme a înţepat şi a devorat curcubetele.
6) Un vânt uscat a suflat peste Iona.
Cereţi-le studenţilor dvs. să descrie perioade din viaţa lor când Dumnezeu a orchestrat împrejurări deosebite pentru a arăta îndurare faţă de ei sau pentru a-i îndruma.
6. De ce s-a supărat Iona pentru iertarea pe care a arătat-o Dumnezeu faţă de niniveni?
Iona şi-a pierdut scopul din vedere. Evreii nu erau interesaţi de a împărţi mesajul lui Dumnezeu cu neamurile. Ninive era o cetate străină şi păgână din Asiria – o naţiune care fusese duşmanul Copiilor lui Israel timp de mulţi ani. Iona avea sentimentul că ninivenii nu erau vrednici de izbăvirea dată de Dumnezeu.
Întrebaţi-i pe studenţii dvs. ce anume ne spune acest fapt cu privire la starea de spirit a lui Iona? (El era supărat în lăuntrul lui.) Pot creştinii să nutrească mânie în loc să acorde iertare? (Nu vom avea parte de iertarea lui Dumnezeu până când nu-i vom ierta pe alţii.)
7. Acuzaţia lui Dumnezeu asupra lui Iona a fost de asemenea îndreptată şi asupra Copiilor lui Israel, iar astăzi este îndreptată asupra noastră. Care este această acuzaţie?
Responsabilitatea Copiilor lui Israel a fost aceea de a fi mesagerii lui Dumnezeu pentru cei care erau pierduţi, care erau pe moarte şi care nu ştiau de Dumnezeu. Aceasta este exact ceea ce se aşteaptă de la noi astăzi, în calitate de creştini. Noi trebuie să răspândim Evanghelia printre cei care trăiesc alături de noi.
În vremea lui Iona au existat oarecare prejudecăţi şi ură faţă de asirieni. Astăzi, de asemenea, oamenii pot să aibă ură şi prejudecăţi. Discutaţi cu clasa dvs. importanţa de a ajunge la cei de alte naţionalităţi, etnii, culturi, clase, etc. Aţi putea să le cereţi studenţilor dvs. să sugereze modalităţi de a învinge aceste obstacole sau de a da exemple personale.
8. În ce fel putem să evităm faptul de a fi noi înşine un fel de „Iona“ în ziua de astăzi?
Când Dumnezeu ne porunceşte să înfăptuim ceva pentru El, trebuie să împlinim fără murmur sau fără a ne plânge. Dacă alegem să urmăm propria noastră cale, Dumnezeu, în îndurarea Lui, s-ar putea să aleagă faptul de a ne opri, însă împrejurările nu vor fi plăcute. Este cu mult mai bine de a fi dornici să urmăm călăuzirea Lui de la început.
Îndurarea lui Dumnezeu este prezentată peste tot în Cartea lui Iona. Dumnezeu vrea ca atât evreii, cât şi neamurile să ştie de harul şi de răscumpărarea Lui. Să ne hotărâm dar de a urma călăuzirea Sa în vieţile noastre!
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}