VERSET DE MEMORAT: „Căci Cristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mâna omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.“ (Evrei 9:24)
De-a lungul veacurilor, biserica a apreciat Epistola către Evrei ca pe un minunat portret al lui Cristos ca proroc, preot şi împărat al Noului Legământ, a cărui umbră e Vechiul Legământ (Legea Vechiului Testament). Credincioşii evrei se aflau sub apăsarea unei crunte persecuţii, în aparenţă din partea evreilor necreştini. După acceptarea şi îndurarea acestei persecuţii, se pare că ei au început să cedeze. În tot acest timp, fără a fi renunţat vreodată la Cristos, totuşi, erau expuşi riscului de a aluneca în învăţăturile şi obiceiurile evreieşti, învăţături care, au ajuns să înlocuiască Vechiul Legământ.
În acest fragment, autorul accentuează oficiul preoţesc al lui Cristos, comparându-l cu oficiul preoţesc al Vechiului Testament, al preotului şi împăratului Melhisedec şi contrastându-l cu preoţia levitică a Legii Vechiului Testament. Evreii erau cu toţii conştienţi că numai descendenţii lui Levi, care era de fapt stră-strănepotul lui Avraam, puteau să deţină oficiile preoţeşti. Cristos era descendent din seminţia lui Iuda, ceea ce nu îi dădea dreptul să slujească în calitate de preot sub legea Vechiului Legământ. Autorul epistolei a scos în evidenţă faptul că, totuşi, a mai existat un precedent, atât în privinţa preoţiei, cât şi în privinţa unei combinaţii între calitatea de preot şi calitatea de împărat. (Aceste două roluri au fost întotdeauna separat asumate în Israel, după ce poporului i-a fost îngăduit un împărat.) Melhisedec era atât împărat al Salemului (al Ierusalimului), cât şi preot al lui Dumnezeu, deşi Vechiul Testament nu cuprinde nici o consemnare a naşterii, morţii sau genealogiei în cazul lui Melhisedec. Totuşi, Melhisedec l-a binecuvântat pe Avraam, iar acesta, la rândul său, a recunoscut poziţia lui Melhisedec prin faptul că i-a plătit zeciuială.
Cuvântul grecesc pentru mijlocitor este meseetace şi care înseamnă: „unul care intervine între doi pentru a-i împăca sau pentru a-i face să fie prieteni din nou; pentru a încheia o înţelegere sau pentru a întări un legământ.“
1. Care anume era rolul Marelui Preot? Care erau îndatoririle preoţilor? (Evrei 5:1)
2. Versetele următoarelor referinţe biblice: Evrei 4:15 şi 5:2,8 arată faptul că Marele nostru Preot, Isus, poate să fie mişcat de slăbiciunile noastre. De ce este acesta un lucru atât de important pentru noi?
3. Autorul a început să dezvolte tema preoţiei lui Cristos, dar în Evrei 5:11, aparent, el s-a simţit constrâns să insereze un alt avertisment înainte de a continua. Ce dificultate a menţionat el în acest verset şi ce probleme au apărut din cauza aceasta?
4. Evrei 6:4-8 conţine una dintre cele mai severe avertismente expuse în Cuvântul lui Dumnezeu. Ce pericol este descris de autor?
5. Oare de ce este nădejdea noastră în Cristos identificată în Evrei 6:19 ca fiind „o ancoră a sufletului“? De ce avem nevoie tocmai de o astfel de ancoră?
6. În privinţa capitolelor 7, 8, 9 şi 10, fiecare dintre acestea evidenţiază ceva „mai bun“ sau superior în Noul Testament faţă de exemplele legate de umbra lucrurilor viitoare cuprinse în Vechiul Testament. Alcătuiţi o înşiruire şi daţi câte o scurtă explicaţie pentru fiecare.
7. Evrei 10:19-21 rezumă accesul pe care îl avem la Dumnezeu prin preoţia superioară a lui Cristos. Versetele de la 22 la 25 ne oferă trei direcţii privind cursul acţiunilor pe care trebuie să le luăm. Înşiraţi-le şi descrieţi importanţa lor.
8. Încrederea noastră trebuie să fie pusă numai în Singurul care, într-adevăr, oferă garanţie – Cristos. În pasajul scriptural Evrei 10:35-37 suntem instruiţi să ne păstrăm încrederea şi cu răbdare să înfăptuim voia lui Dumnezeu, aşteptând cu credinţă împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în numele nostru. Căutaţi să denumiţi câteva modalităţi specifice prin care putem să urmăm aceste instrucţiuni.
Suntem privilegiaţi că avem un Mare Preot şi Mijlocitor care se află între Dumnezeu şi noi. Acum, având acces la Dumnezeu prin Cristos, ne bucurăm de o relaţie apropiată, tainică cu El. Putem să avem încredere că nădejdea noastră în Cristos este o ancoră care ne ţine ferm şi sigur în timpul furtunilor vieţii, eliberându-ne de viaţa aceasta pentru a avea parte de veşnicie în ceruri cu Marele nostru Preot, Cristos.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}