VERSET DE MEMORAT: „Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“ (Matei 21:44)
Aceste capitole descriu prezentarea lui Isus ca fiind instruirea înfăptuită de El privind evenimentele vremii sfârşitului şi respingerea Sa de către poporul evreu.
Aproape de sfârşitul slujirii Lui pe pământ, când a intrat în Ierusalim în ziua pe care noi o comemorăm în prezent ca Duminica Floriilor, Isus a intrat în cetate călare pe un măgăruş, întrucât acest lucru făcea parte din obiceiul potrivit căruia Israeliţii îşi alegeau un nou împărat. Oamenii s-au bucurat şi L-au aclamat cu strigăte de „Osana!“ aşternându-şi hainele şi aşternând ramuri pe drumul pe care avea loc procesiunea. Chiar şi aşa, în mai puţin de o săptămână, când Pilat a întrebat ce trebuie făcut cu Isus, mulţimea a urlat: „Răstigneşte-L!“
După ce a intrat în Ierusalim, Isus s-a dus la Templu, de unde i-a alungat pe cei care au adus marfa ca să fie vândută pentru jertfe şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. Marfa cuprindea porumbei, boi, oi şi alte animale destinate jertfelor. Schimbătorii de bani le furnizau evreilor şi prozeliţilor veniţi din alte ţări moneda care era în circulaţie în Iudea, prin schimbarea monedelor aduse din ţările lor.
În ciuda opoziţiei crescânde, Isus a continuat să îi înveţe pe cei ce Îl urmau. Multe pilde din cadrul lecţiei de azi au de-a face cu adevărata închinare în opoziţie cu ipocrizia.
În acest timp, criticii geloşi ai lui Isus L-au abordat cu multe întrebări, care nu erau puse cu sinceritate, ci, mai degrabă, Îi erau adresate cu scopul de a-L învinui. Fariseii (una dintre partidele religioase) şi Irodienii (o grupare de natură politică) erau duşmani, totuşi, la această vreme, ei s-au unit împotriva lui Isus. Astfel, ei L-au întrebat pe Isus despre plata birurilor impuse de romani. Ei se gândeau că, în situaţia în care Isus ar fi răspuns că ar trebui plătite, atunci Fariseii L-ar fi acuzat că este împotriva lui Dumnezeu. Dacă Isus ar fi răspuns că impozitele nu ar fi trebuit să fie plătite, atunci, Irodienii L-ar fi arestat pentru revoltă împotriva lui Irod. Însă, răspunsul dat de Isus a scos la iveală gândurile lor rele.
După aceea, Isus a stins tentativa unui alt grup religios – Saducheii. Această grupare a acceptat numai Pentateuhul, primele cinci cărţi ale Vechiului Testament, ca sursă a legii. Grupul acesta religios nu a crezut în înviere, întrucât învierea nu este menţionată direct în Pentateuh. În răspunsul Său (Matei 22:32), Isus a citat din Exodul 3:6. El a folosit acest timp gramatical pentru a-i face să înţeleagă, pe cei care L-au întrebat, că persoanele, la care se face referirea în versetul respectiv şi care au încetat din viaţa aceasta la un moment dat, sunt vii.
Isus i-a atenţionat pe ucenicii Lui, dar şi mulţimea adunată, că măreţia nu se măsoară prin onoarea şi prestigiul de care se bucură cineva din partea oamenilor. Ci, mai degrabă, a spus El: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru“ (Matei 23:11). Isus, adresându-se falşilor lideri religioşi, i-a condamnat prin cuvintele: „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!“ (Matei 23:24). Fariseii, pur şi simplu, strecurau apa pentru a evita înghiţirea accidentală a unui ţânţar sau a oricărui lucru mic, necurat şi interzis de lege. Ei acordau atâta atenţie detaliilor curăţirii ceremoniale, şi totuşi nu depuneau nici un efort în a evita mult mai gravele aspecte în privinţa ipocriziei, poftelor şi înşelăciunii.
Capitolul 24 se constitue într-o serie de avertismente în privinţa zilelor din urmă – zilele în care acum trăim noi. Isus a prorocit că în zilele din urmă, mulţi vor cădea de la credinţă şi vor fi pierduţi. Totuşi, cei care vor îndura până la capăt, îşi vor atinge scopul ceresc.
În capitolul 25, Isus a rostit trei pilde pentru a ilustra modul în care va trebui să fim pregătiţi atunci când El va reveni. Pilda celor zece fecioare avertizează cu privire la nevoia de a fi responsabili de condiţia noastră spirituală şi de faptul de a fi gata. Pilda talanţilor descrie răsplătirile, urmare a slujirii cu credincioşie, şi consecinţele veşnice în caz de neglijare. Ultima pildă ne cheamă să facem dovada credinţei noastre prin implicarea în fapte caracterizate de dragoste şi îndurare.
1. Imaginaţi-vă că dvs. înşivă v-aţi fi aflat printre mulţimea de oameni care a fost martoră la Intrarea Triumfală a lui Isus în Ierusalim, eveniment consemnat în Matei 21:1-11. Acum, luaţi în considerare faptul că numai în decurs de o săptămână, a fost posibil ca dintre cei care au strigat „Osana!“, să fie câțiva care aveau să strige pentru răstignirea lui Isus. Ce concluzii putem să tragem din acest fapt?
2. În Matei 21:12-27, citim despre „curăţenia“ pe care a făcut-o Isus în Templu. Ce anume s-a petrecut între acei pereţi sacri, astfel încât să ajungă să-L nemulţumească în aşa măsură? Ce principiu ne învaţă acest curs de acţiuni în privinţa atitudinii noastre faţă de Casa lui Dumnezeu?
3. Isus a făcut astfel încât smochinul să se usuce din cauză că nu avea rod. Una dintre lecţiile în aer liber ale acestei pilde era, de fapt, o avertizare împotriva ipocriziei – smochinul având „frunze“, însă frunzele unei false mărturisiri de credinţă, fără rodul harului lui Dumnezeu. Care sunt câteva dintre exemplele de roadă în vieţile creştinilor? (Matei 21:18-22)
4. În pilda cu vierii cei răi, Isus este comparat cu piatra din capul unghiului de la o clădire mare. Isus le-a spus preoţilor de seamă şi fariseilor că: „Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“ (Matei 21:44) Ce credeţi că a vrut Isus să zică, şi cum ni se aplică nouă astăzi cuvintele Lui?
5. În pilda nunţii fiului de împărat, Isus a descris o persoană care a venit la nuntă, însă fără să aibă haina de nuntă. Care a fost scuza adusă de persoana respectivă? Ce anume credeţi că simboliza haina de nuntă? (Matei 22:11-14)
6. Capitolul 23 din Matei consemnează denunţul usturător al ipocriziei religioase, iar Matei 23:11 include un principiu fundamental al trăirii creştine. Explicaţi în propriile dvs. cuvinte acest principiu şi daţi patru exemple specifice legate de modul în care această atitudine poate să fie demonstrată în viaţa noastră de zi cu zi.
7. Mustrarea fariseilor din Matei 23:23-24 a fost în legătură cu accentul pus tocmai de aceştia pe anumite părţi din lege, în timp ce ei ignorau alte principii fundamentale. Ce anume ne învaţă pe noi azi respectivul accent pus atunci în privinţa zeciuielii, respectiv a dărniciei?
8. În Matei 24, Isus începe ceea ce, uneori, mai este denumit „Discursul Măslinilor“, prin care El prezice evenimente care se vor petrece în zilele de pe urmă. Versetul cheie, inclus în acest capitol, afirmă că din cauza nedreptăţii, „fărădelegea“ se va înmulţi, iar dragostea celor mai mulţi se va „răci“. Ce dovezi ale acestor versete putem să vedem astăzi? Ce putem noi să facem astfel încât dragostea noastră pentru Cristos să nu se răcească? (Matei 24:12-13)
9. În avertismentul dat de Isus în privinţa nevoii de a fi gata pentru venirea Sa apropiată, El îi compară pe cei care vor trăi în zilele din urmă cu cei care au trăit în vremea lui Noe. Ce anume era atât de rău în lucrurile pe care oamenii le-au făcut în acele zile (mâncau, beau se însurau şi se măritau)? (Matei 24:36-51)
Pe măsură ce opoziţia faţă de Isus creştea, El a ştiut că moartea Sa era mai aproape. Aşa că El şi-a învăţat ucenicii despre viitor – la ce să se aştepte înainte de revenirea Lui, şi cum anume trebuie să trăiască până atunci. În calitate de creştini sinceri, trebuie să acordăm atenţie cu mare grijă învăţăturilor Lui, astfel încât să fim pregătiţi în orice clipă pentru eminenta Sa revenire.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}