VERSET DE MEMORAT: „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.“ (1 Tesaloniceni 4:16-17)
Pavel a scris prima sa epistolă către tesaloniceni în timp ce se afla în Corint în anul 50 sau 51 după Cristos, la vreo doi ani după ce a fondat biserica din Tesalonic. Se crede că este prima dintre epistolele pauline (eventual cu excepţia epistolei către galateni), părând a fi şi prima dintre cărţile scrise ale Noului Testament.
Pavel a pus bazele bisericii din Tesalonic în timpul celei de a doua călătorii misionare ale sale, în anul 49 după Cristos, ca urmare a vedeniei de noapte a unui bărbat macedonean care îl chema să meargă la ei. Pavel dă curs acestei chemări traversând Marea Egee, ajungând la Neapolis, la Filipi, iar după aceea în Tesalonic, unde a predicat în sinagoga evreiască timp de câteva săptămâni. Biserica pe care a fondat-o el acolo, a devenit a doua mare biserică de pe continentul european. În timp ce baza operațională a lui Pavel era sinagoga (F.Ap.17:2), nu doar unii evrei au acceptat mesajul Evangheliei, ci și mulți dintre neamuri.
Pe măsură ce credinţa noilor convertiţi din Tesalonic a devenit mai cunoscută, aceasta i-a tulburat pe liderii evrei, care au căutat să îl aresteze pe Pavel şi pe tovarăşul lui, Sila. Însă, la adăpostul întunericului, cei doi au fugit, spre sud-vest în Berea, iar autorităţile l-au arestat pe Iason, care i-a găzduit pe Pavel şi Sila în Tesalonic. Când autorităţile evreieşti au aflat că Pavel predica în Berea, au mers în acel oraş, încercând să incite oamenii la revoltă împotriva lui. Pavel a scăpat şi apoi a plecat spre Atena, unde i-a aşteptat pe tovarăşii lui de slujbă, Timotei şi Sila.
Întrucât Pavel a părăsit oraşul Tesalonic într-o astfel de grabă, fără îndoială că s-a îngrijorat cu privire la faptul că nu a fost în stare să le spună noilor credincioşi de acolo tot ceea ce aveau trebuinţă să ştie. De aceea, Pavel l-a trimis pe Timotei înapoi la Tesalonic pentru ca să vadă cum era starea tinerei biserici, iar Timotei s-a întors de acolo cu veşti bune.
Pavel, de asemenea, i-a scris noii biserici şi un mesaj personal, concretizat în Prima Epistolă către Tesaloniceni. El şi-a început epistola prin a le susţine credinţa şi prin a-i încuraja tocmai în credinţa lor, îndemnându-i la o viaţă sfântă şi instruindu-i spre final în legătură cu cea de-a doua venire a Domnului.
1. Care a fost reacţia tesalonicenilor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit de Pavel şi Sila? În ce fel erau credincioşii din biserica din Tesalonic un model pentru alţi credincioşi?
2. În 1 Tesaloniceni 1:5 citim că Evanghelia a ajuns la credincioşii din Tesalonic, fiind propovăduită „cu putere, cu Duhul Sfânt.“ Cu alte cuvinte, Evanghelia a avut un puternic efect asupra vieţilor lor. Înşiraţi patru efecte specifice pe care le-a avut Evanghelia în viaţa dvs. începând din primul moment de când aţi fost mântuit şi până în momentul de faţă.
3. Printre altele, în 1 Tesaloniceni 2:4, Pavel a scris următoarele: „am fost găsiţi vrednici (de Dumnezeu) să ne încredinţeze Evanghelia.“ Ce a vrut el să spună prin această expresie?
4. În capitolul 3, ce alte trei motive a invocat Pavel pentru că l-a trimis pe Timotei înapoi în Tesalonic? Prin ce fel de modalităţi slujitorii Evangheliei de astăzi ajung să realizeze acelaşi scop?
5. Ce a vrut Pavel să spună în 1 Tesaloniceni 4:15, atunci când a afirmat: „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului“?
6. Una dintre grijile doctrinare de care Pavel a devenit conştient, a condus către o accentuare teologică majoră cuprinsă în 1 Tesaloniceni. Tânăra biserică a crezut limpede că Isus a înviat din morţi. Câţiva dintre membrii bisericii au murit, de la vremea când Pavel sosise acolo. Din moment ce Isus încă nu venise ca să-şi ia biserica, membrii bisericii se întrebau ce se va alege de cei care, între timp, muriseră. În capitolele 4 şi 5, Pavel le aduce nădejde şi mângăiere credincioşilor care erau întristaţi de pierderea celor dragi. Potrivit cu 1 Tesaloniceni 4:16-17, care va fi ordinea desfăşurării evenimentelor la venirea Domnului?
7. Ce credeţi că a vrut Pavel să spună prin cuvintele sale din 1 Tesaloniceni 5:5 când s-a referit la biserică prin cuvintele: „fii ai luminii, şi fii ai zilei?“ Luând în considerare caracteristicile luminii şi ale întunericului, de ce era potrivită această analogie?
8. În 1 Tesaloniceni 5:11, Pavel a încurajat biserica din Tesalonic, îndemnându-i pe membrii bisericii la a se mângâia şi a se întări unii pe alţii. În limba greacă originală, cuvântul a edifica înseamnă „a înălţa, sau a promova creşterea spirituală prin predarea de cunoştinţe sau prin exemple.“ Acum, gândiţi-vă în urmă la umblarea voastră spirituală cu Dumnezeu şi consemnaţi cinci modalităţi specifice prin intermediul cărora alţi credincioşi v-au mângâiat şi v-au întărit.
9. În comentariile de încheiere ale lui Pavel, el adresează câteva îndemnuri credincioşilor din Tesalonic. Parafrazaţi îndrumările conţinute în capitolul 5, de la versetul 15 la versetul 22 şi explicaţi cum pot aceste îndrumări să fie urmate astăzi.
Cât de vital este să fim siguri că suntem gata să Îl întâmpinăm pe Domnul nostru în văzduh la venirea Sa pentru cei care sunt pregătiţi! Să ne silim a ne încuraja şi a ne întări fiecare în credinţă, astfel încât nimeni să nu rămână în urmă atunci când va fi să fie acea măreaţă zi.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}